Recunosc, am cam uitat de blog in ultimul timp.. De data asta nicio scuza .

A mai trecut o vara, vacanta se apropie si ea de sfarsit. Un an nou de facultate urmeaza.. Ma ingrozeste gandul ca trebuie sa imi iau viata in propriile maini. Frumoase vremurile in care nu aveam nicio grija.. Timpul trece mult prea repede, anii parca zboara. Timpul fura eternitatea.. fura tot. Totusi am invatat sa ne luptam cu el.. insa n-ai cum sa i te opui. Ar fi mult prea frumos sa se opreasca. Acum. Aici. Ca sa te pot privi in liniste si pentru o eternitate . Pentru ca sunt plina de amintiri frumoase care ma fac fericita ori de cate ori ma gandesc la ele. Pentru ca existam. Impreuna .

Dar.. let’s not dream too much. Timpul nu asteapta si nu iarta.

But I hope time will leave you to me.

Cred că lumea a fost prea mare pentru mine. În schimb, o lume redusă la “doi” mi s-a părut ideală.

Viata mi-a cerut sa fac o alegere..

si de aici a inceput totul! <3

Uneori imaginatia iti fura din timp.. privesti un cer plin de nori si vezi lucruri care nu exista. Speri intr-un viitor mai bun. Ca nu reusesti maine nu este o problema. Tu inca mai speri. Pentru ca esti o femeie care are doar o viata de trait; si nu este o greutate care te da inapoi.

… iar în dimineaţa asta, echilibrul cafelei amare ca dulceaţa de cireşe amare, făcute de o femeie frumoasă, leneşă şi alintată.

Când sticla îşi încetează plânsul, e timpul ca ochii noştri să vadă mai presus sau mai prejos de lume. Adică în noi înşine, aceia care devenim atunci stăpâni absoluţi ai privirii.

Feriţi de capriciile luminii, răscolim adevărul întunericului.

Undeva, exact acolo, se află toată iubirea care ne lipseşte..

Perceptiile, ideile, dorintele, idealurile se schimba. Cred in ceea ce simt ca trebuie sa cred. Am ramas tot EU, nu ma gandesc nicidecum sa ma schimb in vreun fel, decat in bine.. cat se poate de bine.  Nu-mi este frica sa o iau de la capat, nu-mi este frica de necunoscut si nou. Teama? Totul e in urma si ramane acolo.. Am puterea sa trec peste orice, am trecut si voi mai trece.

Sunt optimista si increzatoare. Viitorul suna bine .

La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi:

“Omu’ asta e un Don-Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste…”

In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise:

“Omu’ asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna binemeritata…”

La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune insa multe despre cei trei oameni care se indreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.

Tot ceea ce spui vorbeste despre tine… mai ales cand vorbesti despre altii!